Last updated on 08/02/2023
Autor: Ruxandra PĂDURARU
Ultimul secol a fost marcat de o hipertrofiere a vizualului. Dar mediul înconjurător este perceput printr-o sinestezie a simțurilor. Putem vorbi de o experiență a orașului nu doar pentru voyeur?
Dacă ne îndepărtăm de hegemonia văzului, da, putem decoda mediul înconjurător și cu ajutorul celorlalte simțuri. Orașele pot fi studiate în context multisenzorial – poate fi analizat întreg caleidoscopul senzorial al experiențelor încorporate, cercetând de la caracterul social al simțurilor în contexte urbane la consumul senzorial al orașelor.
Atenția acordată și celorlalte simțuri oferă informații nu doar despre configurațiile orașelor, ci și despre experiențele directe ale locuitorilor. Modul în care aspectele vizuale se combină cu percepțiile olfactive, auditive și tactile influențează calitatea locuirii. Este important de notat că sursele sunetelor, ale mirosurilor și ale impresiilor tactile nu sunt decontextualizate, nu există în afara angrenajelor multiple care le creează și modifică încontinuu. De exemplu, zgomotele străzii pot fi amplificate de amplasarea sau materialitatea clădirilor din proximitate. Mirosurile pot fi estompate sau accentuate de diferite fluxuri și coridoare formate de arhitectura existentă. Aprecierea tactilă a unor piese de mobilier urban este întotdeauna influențată și de alți factori.
Așadar, o alegere arhitecturală nu trebuie să țină cont doar de rațiuni vizuale, ci și de impactul pe care îl poate avea asupra celorlalte simțuri. Mai jos se află o listă cu câteva recomandări de analize senzoriale ale orașelor ce pot fi un bun punct de pornire pentru înțelegerea fenomenului.
Analize ale orașelor ca obiecte senzoriale au fost efectuate de Corbin (1986), Cockayne (2007), Reinarz (2013), Low (2009), iar moduri recente de înregistrare a mirosurilor urbane din perspectiva locuitorilor au fost propuse de Barbara și Perliss (2006), de Lucas și Romice (2008) și de Diaconu (2011). De asemenea, au fost alcătuite, printr-un modus operandi participativ, hărți ale mirosului sau hărți senzoriale (McLean, f.a.).
Înregistrarea percepeției poate fi bazată și pe metode mixte de cercetare, precum plimbări în care participanții sunt legați la ochi și trebuie să se concentreze asupra sunetelor auzite sau adunarea datelor olfactive reieșite din expresia conștientă a participantului care se plimbă în jurul unui traseu preplanificat al mediului natural și construit (smellwalk-uri). Scopul smellwalk-urilor este:
_ de a explora mirosurile detectate de indivizi și de a afla ce gândesc despre ele,
_de a explora cum se schimbă percepția asupra mirosurilor de la un loc la altul,
_de a investiga cum forma și părțile componente ale mediului construit influențează experiența mirosurilor urbane,
_de a investiga semnificațiile mirosurilor și relația dintre smellscape-ul urban (peisajul urban creat de miros) și experiența și percepția spațiului urban, precum și
_de a analiza tiparele temporale și spațiale provocate de miros și cum memoria olfactivă alterează percepția spațiului și a timpului în oraș.
Smellwalk-ul este, așadar, un tur ghidat al mirosurilor ambientale (de obicei neintenționale), pe parcursul căruia au loc discuții informale și interviuri în mers pentru a surprinde imersarea directă, constantă și imediată în smellscape-ul urban (El Helou, 2018). O astfel de analiză atrage după sine o serie de întrebări care poate ghida deciziile pe care le luăm în proiectarea urbană: cum putem diminua nu doar poluarea olfactivă, ci și pe cea auditivă? ce impact are amplasarea unei zone de tip food-court pentru cetățenii dintr-un cartier? materialul ales pentru mobilierul urban destinat relaxării influențează grupurile de persoane care urmează să îl folosească? cum pot fi îmbunătățite fluxurile de aer prin arhitectura aleasă? producem discriminări neintenționate prin efectele senzoriale pe care le producem? este asepsia arhitecturală un deziderat sau trebuie încurajate particularități senzoriale specifice fiecărei zone? Și lista poate continua.
Referințe
Barbara, A. și Perliss, A. (2006). Invisible Architecture – Experiencing Places through the Sense of Smell. Milan. Skira
Cockayne, E. (2007). Hubbub: Filth, Noise and Stench in England, 1600–1770. London. Yale University Press
Corbin, A. (1986). The Foul and the Fragrant: Odor and the French Social Imagination. Leamington Spa. Berg
Diaconu, M. (2011). Mapping Urban Smellscapes. În M. Diaconu, E. Heuberger, R. Mateus-Berr și L.M. Vosicky (Eds.). Senses and the City: An Interdisciplinary Approach to Urban Sensescapes. London. Transaction Publishers. (pp. 223-238)
El Helou, M.A. (2018). Urban Smellscape: The Pheromones of a City and the Sense of Place. În Conscious Cities Anthology 2018: Human-Centred Design, Science, and Technology. https://doi.org/10.33797/CCA18.01.05
Low, K.E.Y. (2009). Scents and Scent-sibilities: Smell and everyday life experiences. Newcastle upon Tyne. Cambridge Scholars Publishing
Lucas, R. și Romice, O. (2008). Representing Sensory Experience in Urban Design. În Design Principles and Practices: An International Journal. 2 (4). (pp. 83–94)
McLean, K. (f.a.). Sensory Maps. https://sensorymaps.com Reinarz, J. (2013). Past Scents: Historical Perspectives on Smell. DeKalb, IL. University of Illinois Press
*Articolul reia idei din lucrarea de disertație „Mirosul urban. Accente olfactive ale Bucureștiului” susținută în anul 2021 în cadrul Universității București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Masterul de Antropologie și dezvoltare comunitară și regională
Articol dezvoltat în cadrul proiectului Scholar Architect 2022 și publicat în volumul cu același nume, disponibil integral aici.
https://doi.org/https://doi.org/10.54508/9786066382472.09
Be First to Comment