Last updated on 08/02/2023
Autor: Anda-Ioana SFINTEȘ
În discursurile profesioniste contemporane asupra arhitecturii se pune de foarte multe ori accent pe „ce face” arhitectura dincolo de funcțiile sale de bază (Jones și Hyde, 2019; Mendes et al., 2017; Kanaani și Kopec, 2016; Steane și Steemers, 2004). Comanda de arhitectură va rămâne, în marea majoritate a cazurilor, centrată pe o temă de proiectare clară, pe un program și funcțiuni clare, dar rezolvarea în sine poate adăuga funcțiuni și spații conexe, poate adăuga semnificații, poate valorifica diverse caracteristici ale arhitecturii în sine sau contextului, poate face trimitere la realități sociale, economice, politice, istorice, asumându-și un rol propriu în cadrul acestora.
În capitolul „Abordări contemporane” (Sfintes et al., 2021) publicat în volumul cuprinzând rezultatele proiectului Scholar Arhitect – Creșterea calității științifice și didactice în învățământul de arhitectură (Sfintes, 2021) am punctat câteva abordări în care arhitectura capătă valențe diferite, grupate în mai multe tipuri de categorii. Într-o primă fază aceste abordări au fost diferențiate după modul în care arhitectura se raportează la utilizatori, la natură, la tehnologie sau la sine însăși. În ceea ce privește utilizatorii, arhitectul își poate asuma ca arhitectura sa să contribuie, de exemplu, la o utilizare cât mai facilă, să încurajeze dialogul sau cooperarea inclusiv în medii ocnflictuale, să răspundă unor nevoi de bază la care anumite comunități nu au acces sau să contribuie la creșterea calității vieții. În ceea ce privește natura, putem vorbi de o arhitectură ce valorifică resurse naturale, ce răspunde sau se adaptează la condiții de mediu, ce protejează în condiții climatice extreme, ce participă de asemenea, dar din altă perspectivă, la creșterea calității vieții etc. Tehnologia poate fi și ea utilizată în moduri diverse, ușurând sau făcând mai eficiente din anumite puncte de vedere (de exemplu al economiei de material) procese de proiectare sau construire, anticipând sau simulând moduri de utilizare pentru a răspunde cât mai bine nevoilor, transformând clădirea într-o clădire vie, ce răspunde în timp real unor stimuli sau nevoi etc. Toate acestea rămân într-un fel sau altul legate și de raportarea arhitecturii la ceea ce ea, ca obiect, înseamnă – la capacitatea de a fi apropriată, la capacitatea de a deveni element identitar sau emblematic, la starea pe care o poate transmite, la calitățile spațiale, formale sau materiale care ajung să însemne ceva anume într-un context sau altul.
Categoriile în care pot fi incluse abordările, așa cum este menționat și în capitolul citat, sunt la rândul lor diferite, subliniind complexitatea acestora, dar și posibilitățile nenumărate de a concepe o arhitectură care „face” și altceva, preluând elemente de naturi diferite în funcție de scopul sau obiectivele proiectului, în relație cu tema și contextul (privit în sensul cel mai larg). Astfel, abordările și arhitectura rezultată pot fi grupate și în funcție de tipul de cercetare pe care se bazează, de problemele pe care își asumă să le rezolve, de modul în care se face proiectarea, de modul în care se comportă clădirea sau de comportamentul pe care îl promovează, de relația cu cadrul natural sau comportamentul în timp etc.
În acest context punctăm importanța înțelegerii arhitecturii astfel încă din facultate pentru ca cercetarea care ar trebui să conducă în astfel de direcții să fie susținută, după cum remarcă Morrow, și prin abilități de observare, dar și printr-o „rigoare creativă și intelectuală necesară identificării [unor aspecte, de multe ori trecute cu vederea, ce țin de viața de zi cu zi]” (trad. ns., 2005, p. 40). Astfel de abilități conduc, de fapt, la identificarea potențialului oricărui context și posibilităților de dezvoltare sustenabilă din punct de vedere social, economic și de mediu. Morrow numește acest tip de gândire chiar o gândire sustenabilă. Ceea ce arhitectura face dincolo de funcțiunile sale de bază poate fi considerată o valoare adăugată atunci când se reflectă în calitatea vieții, în impactul asupra unei vieți și societăți sănătoase, sustenabile, incluzive, diverse, multiculturale, în impactul pozitiv inclusiv asupra celor ce nu erau considerați beneficiari sau utilizatori activi ai obiectului de arhitectură în sine. Chiar și imaginea arhitecturii poate avea un impact pozitiv la nivelul comunității, încurajând un comportament civic, schimbând percepția și odată cu ea comportamentul asociat unei zone. Pentru ca ceea ce se adaugă să fie considerată o valoare, însă, trebuie să aibă această calitate prin raportate la oameni și comunități, la sistemul de valori al acestora. De multe ori, mai ales când se lucrează în mijlocul unor comunități defavorizate, poate fi dificilă înțelegerea sistemului de valori al comunității locale față de cel propriu cercetătorilor sau proiectanților, iar calibrarea este delicată. Răspunsul dat poate fi cu ușurință neadaptat, conducând la un impact negativ. Subiectul trebuie, deci, abordat cu mare responsabilitate și seriozitate.
Referințe
Jones, A., și Hyde, R. (Eds.). (2019). Defining Contemporary Professionalism: For Architects in Practice and Education. RIBA Publishing
Kanaani, M., și Kopec, D. (Eds.). (2016). The Routledge Companion for Architecture Design and Practice: Established and Emerging Trends. Routledge
Mendes, M. M., Sá, T., și Cabral, J. (Eds.). (2017). Architecture and the Social Sciences—Inter- and Multidisciplinary Approaches between Society and Space. Springer
Morrow, R. (2005). Architectural assumptions and environmental discrimination: The case for more inclusive design in schools of architecture. În D. Nicol și S. Pilling (Eds.), Changing Architectural Education: Towards a New Professionalism (pp. 36–41). Taylor & Francis e-Library.
Sfintes, A.-I. (Ed.). (2021). Scholar Architect 2021. Editura Universitară „Ion Mincu”.
Sfintes, A.-I., Anton, I., și Anton, A. D. (2021). Abordări contemporane. În A.-I. Sfintes (Ed.), Scholar Architect 2021 (pp. 94–103). Editura Universitară „Ion Mincu”.
Steane, M. A., și Steemers, K. (Eds.). (2004). Environmental Diversity in Architecture. Spon Press
Articol dezvoltat în cadrul proiectului Scholar Architect 2022 și publicat în volumul cu același nume, disponibil integral aici.
https://doi.org/https://doi.org/10.54508/9786066382472.09
Be First to Comment