Last updated on 08/02/2023
Autor: Ruxandra PĂDURARU
Cum percepem materialitatea în lipsa materialului?
Atât proiectarea unei simple piese de mobilier urban, cât și proiectarea unor orașe întregi, deși diferite ca amploare, scară și impact, presupun o atenție sporită acordată modului în care are loc integrarea lor în ecosistemul mai larg al elementelor cu care vor interacționa – fie ele elemente umane sau non-umane (climă, materiale, vegetație etc).
În ajutorul procesului de integrare coezivă și holistică vine realitatea virtuală (VR) care își face loc treptat și în planificarea urbană. Specialiștii se folosesc de tehnologie pentru o mai bună vizualizare a intervențiilor propuse și a impactului acestora asupra infrastructurii și a mediului, ținând cont de fiecare dată de particularitățile locale specifice (Axford, Keltie și Wallis, 2007). Această imersare digitală în designul prevăzut este propice emiterii unei judecăți de valoare care vizează calitatea conținutului prezentat – VR-ul reprezintă „proteza” tehnologică necesară pentru a înțelege la scara 1:1 materialele folosite, impactul asupra împrejurimilor, detalii precum formarea umbrelor, cum arată designul atât în interior, cât și în exterior, cum are loc interacțiunea umană cu propunerea materială etc. Astfel, VR-ul creează medii în care imersarea și interacțiunea directă cu intervențiile îmbunătățesc calitatea feedbackului și permit vizualizarea, comunicarea și evaluarea noilor dezvoltări (Gowling Wlg, 2019). Astfel, propunerile nu se bazează doar pe presupuneri ante factum și evaluări post factum, ci pot fi adaptate „din mers” datorită acestui cadru digital care imită aproape în totalitate trăsăturile caracteristice spațiului asupra căruia urmează a se interveni.
Un avantaj major al introducerii VR-ului este reprezentat de creșterea utilității lui potențiale și dincolo de mediile de specialitate, cu precădere în programele de co-design și urbanism participativ. Vizualizarea instantanee în 3D aduce ideile la viață și alimentează creativitatea, atât în cazul designerilor/proiectanților profesioniști, cât și al cetățenilor participanți neinstruiți, mai ales atunci când proiectele pot fi modificate în mod interactiv în timpul sesiunilor de proiectare comună. Așadar, diferite versiuni de design/amenajare/construire pot fi testate direct și comparate pentru a alege propunerea cea mai fiabilă. Aceste versiuni nu oferă doar o imagine mai clară a scării, ordinii și proporțiilor elementelor, ci și introduc aspecte care în alte condiții nu ar putea fi experimentate simultan precum terenul și cerul, clădirile din jur, reperele, vegetația și peisajul, peisajul stradal, mobilierul stradal, chiar și rețelele pietonale și de trafic (Anke, 2019). O astfel de înțelegere a designului, care nu mai apare decontextualizat, ci integrat în vasta rețea de elemente umane și non-umane care alcătuiesc mediul înconjurător, reprezintă un potențial imens pentru o planificare mai coezivă. Odată cu introducerea și a celorlalți stimuli senzoriali (auditiv, olfactiv și tactil) pe lângă cel vizual, tehnologia va fi capabilă să reproducă, aproape în totalitate, ceea ce înțelegem astăzi prin materialitate. Însă, până la pași viitori, VR-ul contribuie în mod pozitiv la angrenarea mai multor actori (stakeholders) în procesele decizionale și la formarea unor echipe pluridisciplinare care analizează, discută și înțeleg spațiul pluri…lateral.
Referințe
Anke, V.D. (2019). The Use of Virtual Reality in Urban Planning Review paper on the (dis)advantages and a new perspective for future research. Lucrare de disertație de master. University of Antwerp
Axford, S., Keltie, G., și Wallis, C. (2007). Virtual Reality in Urban Planning and Design. În: W. Cartwright, M.P. Peterson., și G. Gartner. (Eds.). Multimedia Cartography. Berlin, Heidelberg. Springer
Gowling Wlg (2019). How Will Virtual Reality Change The Way We Plan A Sustainable, Smart City? https://gowlingwlg.com/en/insights-resources/articles/2019/how-will-vr-change-the-way-we-plan-smart-cities/
Articol dezvoltat în cadrul proiectului Scholar Architect 2022 și publicat în volumul cu același nume, disponibil integral aici.
https://doi.org/https://doi.org/10.54508/9786066382472.09
Be First to Comment