Last updated on 08/02/2023
Autor: Ruxandra PĂDURARU
Un spațiu public urban de calitate presupune, printre altele, crearea unor condiții care să încurajeze socializarea și spiritul comunitar, care să țină cont de factorii locali și care să se afle într-un contact permanent cu „viața orașului”, asigurând, totodată, o interacțiune bună între diferiți actori ai orașului.
Importanța observației comportamentului oamenilor în spații publice pentru a construi un oraș funcțional este subliniată de numeroși arhitecți, antropologi și urbaniști. Pentru vitalitate urbană, siguranță și încurajarea coabitării, proiectarea spațiilor publice necesită o atenție deosebită.
Pentru Gehl (2011, 2013), când spațiile publice sunt de proastă calitate, au loc numai acele activități strict necesare. El împarte activitățile în aer liber în trei categorii: necesare, opționale și sociale (care depind de prezența celorlalți în spațiile publice și oferă posibilitatea de a vedea, de a auzi și de a te întâlni cu ceilalți). Dacă doar prima categorie este atinsă, spațiul public îndeplinește doar funcția utilitară a facilitării deplasării.
De asemenea, spațiile publice de calitate presupun mobilier urban adecvat. Whyte (1980, 1988) definește piețele în funcție de locurile de stat jos, nu după mărime sau formă. El afirmă că, de obicei, sunt prea puține bănci, că acestea sunt poziționate prea jos și că sunt prea înguste, că sunt izolate de alte bănci și nu permit o bună vedere către alte locuri, către bulevard sau oameni. De asemenea, susține că oamenii sunt atrași de alți oameni și, totodată, că aceștia se așază daca li se oferă ocazia.
Spațiile publice des frecventate contribuie la siguranța locuitorilor. Jacobs (1961) corelează densitatea activităților pedestre cu siguranța zonei. Un spațiu care oferă diferite oportunități pentru desfășurarea activităților și noaptea, nu doar ziua, un spațiu bine luminat sau către care accesul vizual nu este îngrădit, va conferi mai multă siguranță utilizatorilor.
Bineînțeles, proiectarea unui spațiu public trebuie să se conformeze aspectelor particulare ale zonei în care se află, însă există câteva principii general aplicabile care pot fi integrate indiferent de context. În cele ce urmează amintim și noi câteva:
_ Spațiile publice trebuie să permită utilizări diverse, atât comerciale, cât și non-comerciale, atât ziua, cât și noaptea;
_Trebuie să fie accesibile de oriunde și oricui; de asemenea, trebuie să fie accesibile indiferent de tipul de transport – pietonal, cu mijloace de transport în comun, cu bicicleta;
_Atenția acordată iluminatului este esențială – spațiul trebuie să beneficieze atât de lumină naturală, cât și de lumină artificială de calitate;
_Economia locală trebuie să fie stimulată prin susținerea comercianților locali;
_Străzile și spațiile publice se recomandă a fi „împărtășite” atât de pietoni, cât și de cicliști, sau, dacă e cazul, de șoferi, însă fără a se crea situații riscante – categoriile nu trebuie să reprezinte un pericol una pentru alta;
_Trebuie create spații verzi care să încurajeze activitățile în aer liber și relaxarea într-un ambient sănătos;
_Trebuie încurajată participarea activă a cetățenilor la designul, planificarea și administrarea spațiilor publice – spațiile publice se află într-o dinamică constantă, comunitatea fiind cea care șlefuiește spațiul;
_Se recomandă ca spațiile să permită utilizări multiple, fie prin crearea unor zone distincte, fie prin hibridizare, astfel încât să coexiste locuri pentru relaxare, pentru sport, pentru citit, lucrat sau mâncat;
_Mobilierul urban trebuie să fie amplasat atât în spații însorite, cât și în spații mai puțin expuse la soare, vânt sau ploaie; de asemenea, mobilierul urban trebuie să încurajeze conversațiile;
_Zgomotele și mirosurile nu trebuie să fie excesive;
_Existența unor toalete publice este necesară;
_Este indicată propunerea de elemente cu design interactiv, atât pentru utilizatorii copii, cât și pentru cei adulți;
_Pietonul este esențial să reprezinte punctul de pornire în proiectarea oricărui spațiu public;
_Spațiul trebuie să fie incluziv, astfel încât să încurajeze utilizarea de către persoane cu caracteristici sociodemografice diferite; totodată, trebuie să atragă atât indivizi singuri, cât și grupuri; _Pentru sporirea siguranței, se recomandă ca în jur să existe clădiri cu suficientă vizibilitate și interacțiune cu spațiul public.
Referințe
Gehl, J. (2011). Life between building. Using public space. Washington. Island Press
Gehl, J. (2012). Orașe pentru oameni. București. Igloo Media
Jacobs, J. (1993 [1961]). The Death and Life of Great American Cities. New York. Random House
Whyte, W. (2001 [1980]). The Social Life of Small Urban Spaces. New York. Project for Public Spaces
Whyte, W. H. (1988). Central cities’ value for business. Nat Civic Rev. 77. (pp. 29-33)
Articol dezvoltat în cadrul proiectului Scholar Architect 2022 și publicat în volumul cu același nume, disponibil integral aici.
https://doi.org/https://doi.org/10.54508/9786066382472.09
Be First to Comment